AcasăNoutatiRelatiile intime sub forma de recipient spiritual

Relatiile intime sub forma de recipient spiritual

Atunci cand ne indragostim, reusim sa formam o legatura speciala, cu o stralucire proprie si o magie distincta. Prin faptul ca reusim sa descoperim frumusetea si sentimentele altei persoane, raspunsul de receptivitate al inimii ne confera o farama de iubire absoluta, o combinatie pura de sinceritate si caldura.Exploatarea potentialului de iluminare spirituala prin intermediul intimitatii adevarate

Aceasta conexiune de la fiinta la fiinta ajuta la dezvaluirea aurului pur ce sta la baza naturii umane, calitati precum frumusetea, bucuria, admiratia, pasiunea profunda si bunatatea, generozitatea, tandretea si fericirea.

Insa, deschiderea in fata unei alte persoane pune in evidenta tot felul de modele conditionate si obstacole care tind sa demonteze aceasta legatura: ranile interioare, lacomia si disperarea, temerile noastre cele mai mari, neincrederea si declansatorii originali ai punctelor sensibile.

Odata cu dezvoltarea relatiei, descoperim adesea ca nu avem acces total la acel aur ce sta la baza propriei naturi deoarece el ramane minereul care alimenteaza modelele conditionate. Si astfel continuam sa cadem in pacat.

Recunoasterea ranilor din trecut
Este important sa recunoastem ca toate ranile emotionale si psihologice din trecut pe care le ducem cu noi sunt relative cu firea noastra: au de a face cu senzatia ca nu esti iubit pe cat de mult a-i crede. Asta s-a intamplat si in relatiile noastre primordiale – cu ingrijitorii nostri din copilarie – atunci cand creierul si corpul erau in totalitate moi si impresionabile.

Ca urmare, modelul relational al ego-ului s-a dezvoltat in principal ca schema de protectie pentru a ne ascunde de receptivitatea vulnerabila pe care iubirea o implica. In relatii, ego-ul actioneaza precum un mecanism de supravietuire pentru ca o persoana sa reuseasca sa isi satisfaca nevoile si, in acelasi timp, sa indeparteze pericolul de a fi ranita, controlata, refuzata sau abandonata, la fel cum a fost in copilarie.

Acest lucru este perfect normal si de inteles. Cu toate acestea, daca este principalul dictator al relatiei, ne tine inchisi intr-un complex de strategii de aparare si de control care submineaza posibilitatea dezvoltarii unei conexiuni mai profunde.

Asa ca, pentru a reusi sa aveti acces la minereul de aur al naturii umane in cadrul relatiilor, este necesara o anumita alchimie: slefuirea modelelor conditionate de aparare. Vestea buna este ca respectiva alchimie creata intre doua persoane implica formarea unei noi alchimii si mai evoluate.

Aceasta este o oportunitate de alaturare si de integrare a celor doi poli din existenta umana: raiul (spatiul vast al perfectiunii, deschiderea neconditionata) si pamantul (imperfectiunile noastre, forma umana limitata, construita de cauzele si conditiile lumesti).

Odata ce ego-ul, care este defensiv si manipulant, se prelucreaza si se topeste in fata caldurii emanate de influenta umana, un ansamblu evolutionar frumos incepe sa apara – o persoana adevarata, ce intruchipeaza o calitate extraordinara de relationare umana, transparenta pentru fiintele cu o inima deschisa si care se afla in mijlocul dens, delimitat de conditionarile lumesti.

Relatia ca forma de capela mortuara
Pentru a clarifica modul de actionare al acestei alchimii, este nevoie de o metafora mai ciudata, una care provine de la traditiile sacre ale Budismului si Hinduismului: relatia ca forma de capela mortuara. In multe societati traditionale din Asia, aceasta capela era locul in care erau adusi decedatii pentru a fi consumati de vulturi si sacali.

Dintr-o perspectiva sacra a yoghinilor, era un loc ideal pentru practica, deoarece se afla la o rascruce dintre viata si moarte, unde nasterea si stingerea, frica si curajul, efemeritatea si trezirea se aflau fata in fata. In timp ce unele elemente mureau si se descompuneau, altele erau hranite iar celelalte se nasteau din decadere.

Capela mortuara este locul ideal pentru practica deoarece se afla la rascruce de drumuri, unde tot ce se putea simti era starea bruta a existentei umane.

Chögyam Trungpa Rinpoche a descris capela mortuara ca „un mormant minunat in care sunt ingropate complexitatile de samsara si nirvana .” Samsara este mintea conditionata care ne intuneca natura, in timp ce nirvana este fateta directa a acestei firi. Trungpa Rinpoche a descris respectiva rascruce intimidanta in unul dintre seminariile sale:

„Este un loc in care sa mori si sa renasti, egal, in acelasi timp, in care se expune natura adevarata si bruta, pamantul pe care vomitam si pe care cadem, incontinuu tinandu-l in dezordine. Continuam sa murim si sa nastem. Mancam in capela mortuara, locuim in ea, dormim in ea, avem cosmaruri despre ea…Si, totusi, nu incearca sa isi ascunda adevarata perceptie asupra realitatii. Peste tot puteti vedea cadavre, maini si brate amputate, organe interne scoase si par care zboara peste tot, sacali si vulturi care pandesc pretutindeni, fiecare dezvoltandu-si propria schema pentru a prinde cea mai buna bucata de carne.”

Majoritatea dintre noi au o notiune foarte imatura despre binecuvantarile unei relatii: ca ar trebui sa ne ofere o senzatie stabila de securitate sau ca singuratatea ne va salva de infruntarea aspectelor nesigure, dureroase sau dificile. Ne imaginam ca aflarea si casatoria cu persoana potrivita ne va scuti de singuratate, dezamagire, disperare, teroare si dezintegrare.

Si cu toate acestea, oricine este casatorit de mai multa vreme are unele cunostinte despre efectul calitatii relatiei asupra capelei mortuare – cadavre pretutindeni, vulturii si sacalii care dau tarcoale pentru a prinde cea mai buna bucata de carne.

Trungpa Rinpoche spune ca daca ne putem descurca in fata situatiei adevarate si brute oferite de capela mortuara, „atunci exista loc pentru formarea unor scantei, a simpatiei sau a compasiunii, pentru daruire si deschidere. Haosul ce are loc in cadrul activitatii nervoase este singura baza pe care puteti construi mandala de trezire.”

Aceasta ultima fraza este extrem de importanta deoarece sugereaza ca trezirea apare numai prin infruntarea haosului ce se afla in modelele noastre nevrotice. Si cu toate acestea, de multe ori, este ultimul lucru pe care ne dorim sa il elucidam in relatii.

Trungpa Rinpoche spune ca activitatea noastra neuronala se stabileste in functie de:
„…aspecte majore din vietile noastre au fost destinate incercarii de a evita descoperirea propriei existente. Acum [in capela mortuara, in relatii] avem sansa de a descoperi acel vast domeniu ce exista prin intermediul fiintei, cel pe care incercam sa il evitam. Acesta pare sa fie primul mesaj, care poate fi destul de infiorator dar si foarte incitant. Nu incercam sa scapam de capela mortuara, nu incercam sa construim un Hotel Hilton in mijlocul ei. Construirea unui efect mandala de trezire apare in capela mortuara. Ceea ce se intampla in acest context este o explorare personala continua si mai mult, daruirea, deschiderea, implicarea completa in situatia disponibila. Inseamna a fi fantastic de expus si senzatia ca puteti da nastere unei noi lumi.”

Acest fenomen descrie si potentialul spiritual al implicatiilor intime cu o alta fiinta umana.

Acceptarea imperfectiunii
Un alt citat cu un inteles similar vine de la Swami Rudrananda (Cunoscut si ca Rudy, un profesor German, student al Sfantului indian, Swami Nityananda), care descrie in continuare cum sa prelucrati activitatea neuronala:

Citeste continuarea articolului aici: Relatiile intime sub forma de recipient spiritual

ARTICOLE SIMILARE

Cele mai populare